forestier_copil

A fost odata, la marginea unei paduri, unde dupa un lung traseu pe munte , prin puritatea infinita a unei lumi de lumina si frumusete, o mama cu fiica ei, au facut un popas, sa isi traga rasuflarea si sa admire frumusetea padurii, sa asculte fosnetul ei prin frunzele tremurande si sa isi scalde privirile prin jocul de lumini creat de razele soarelui printre crengile dese.

Si inconjurate de acea perfecta armonie a padurii, mama ii spune fiicei ei :

  • Vezi tu copila, intotdeauna la munte este cel mai frumos si cel mai curat.

    Dupa cateva momente de liniste si gandire, fetita de numai 4 anisori intreaba :

  • Dar cine face curatenie aici ? Vantul care matura, ploile care spala ?

DA ! Padurea, natura in decursul a miliarde de ani si-a creat o retea densa de relatii, care ii ofera un echilibru si capacitatea de autoreglare si autoepurare si este cutremurator cum prin ochii de copil, ies la suprafata instincte naturale nealterate de interese financare meschine, ies la suprafata instincte naturale care releva un echilibru perfect in care omul este si ar trebui sa ramana in stransa comuniune cu natura.

Si atunci am inteles unul din adevarurile profunde ale religiei: ” Lasati copiii sa vina la Mine, ca a unora ca acestia este Imparatia cerurilor ” ( Matei 19,14)  in care Iisus Hristos ne indeamna pe fiecare dintre noi, sa revenim la curatenia, nevinovatia si nerautatea copiilor, de aceea spun si eu :

Lasati oamenii sa vina la padure, sa invete de la ea ce este curatenia, nevinovatia si nerautatea, LASATI COPII SA VINA LA PADURE, CA A UNORA CA ACESTORA ESTE VIITORUL , IAR VIITORUL NU POATE EXISTA FARA PADURE !

Autor: Dorina Stanciu