10154545_10201063267263717_1950112450951415780_n

Deschis e codrul iar cu soapte.
M-asteapta ca sa-i trec hotarul,
Sa-mi impleteasca-n cate sapte
Tacerea, timpul si bizarul.

Nerabdator din nou sa-nsire
Potecile, sa le porneasca,
Indeamna iar la ratacire,
Dar alta decat omeneasca.

Din cetini verdele isi rupe
Cu el sa-nvesmanteze cerul,
Albastru toarna-n scumpe cupe
Ce i-au impodobit ungherul.

Si canta cuci, cinteze zboara,
Peste taram apare viaţa
Chemata iar de primavara
Sa se sarute cu verdeaţa.

Cu fast si fala se arata
Imperiala sarbatoare
Spre care, cam nematurata,
Ma poarta vechea mea carare.

By: Casian Balabasciuc